Specialiștii îl consideră unul dintre cele mai puternice puncte energetice de pe Terra! Legendele locului spun că aici a poposit și Sfântul Apostol Andrei

Muntele Sacru al dacilor se afla in regiunea Bucegi, iar legendele din jurul acestui loc sunt de-a dreptul impresionante, atragand tot mai multi vizitatori. Tot aici se afla ciudata Pestera Ialomita care conform specialiștilor este cel mai important Centru Energetic natural al pamantului.

Pestera Ialomitei este situata in localitatea Moroeni, judetul Dambovita, pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, la o altitudine de 1.660 m, scobita in calcarele jurasice ale Muntelui Batrana. Numele acesteia vine de la raul Ialomita, care izvoraste la 10 km distanta din circul glaciar numit Obarsia Ialomitei, situata sub Varful Gavanele (2.479 m), aflat la 600 m de Varful Omu si la o distanta mai mica de Varful Ocolit, numit si Bucura Dumbrava.

Intreitul Stalp al Cerului Dupa unii autori, aceste trei varfuri formeaza Intreitul Stalp al Cerului, mentionat in traditia antica, pe care cercetatoarea Cristina Panculescu il numeste cel mai important Centru Energetic Informational natural al planetei: “Centrul lumii unde se face legatura dintre cer si pamant, unde este Poarta de iesire din masivul terestru, unde creste Arborele vietii”.

Aceasta prezinta in cartea “Taina Kogaiononului – Muntele Sacru al dacilor“concluziile si argumentele pe care se bazeaza aceste concluzii rezultate in urma unei munci de cercetare intreprinsa pe parcursul a patru ani in muntii Bucegi, cercetare bazata pe studii de mitologie comparata, istorie veche, folclor si arta veche romaneasca, istoria religiilor, hermeneutica si stiinte traditionale in general.

Zona care contine acest Centru este Sanctuarul principal – Altarul Kogaiononului. Deci Muntele Sacru al dacilor se afla in Bucegi; el este structurat pe trei niveluri care corespundeau la tot atatea trepte de initiere: – primul nivel: Pestera lui Zalmoxis identificata cu Pestera Ialomitei, in 12 mai 1986; – al doilea nivel: Platoul Babelor unde se afla Sfinxul de la care a inceput totul, in 25 noiembrie 1984; – al treilea nivel: Zona Varfului Omu, care este Sanctuarul principal.

Se spune ca in Pestera Ialomitei a poposit si Apostolul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, cel trimis sa increstineze Romania. “in fundul vaii Ialomitei, nu departe de primele ei inceputuri, sfredelita intr-un perete stancos, inalt de peste 100 m, si in mijlocul unui defileu salbatic, umed si intunecos, strabatut ca o vijelie de valea zgomotoasa, se afla cunoscuta si mult-cercetata Pestera Ialomitei, una dintre cele mai importante excavatiuni din Carpatii Meridionali”. Asa localiza in anul 1924 pestera Mihai Haret, in cartea sa “Pestera Ialomitei si Casa Pestera”.

Povestea unui învingător! Se culca flămând noapte de noapte. Părinții l-au abandonat într-un orfelinat. Acum, a făcut primul lui milion de dolari. Și nu se oprește aici

Cornel Manaz este un tânăr din Suceava care a reuşit la o vârstă destul de fragedă să-şi facă propria firmă de construcţii. Până aici – nimic ieşit din comun. Numai că povestea lui Cornel nu este una obişnuită. Este povestea unui luptător, care s-a luat la trântă cu destinul şi a câştigat. Cornel s-a născut la Botoşani în anul 1986, dar a fost abandonat la naştere şi a crescut prin orfelinate.

Când era mic, acesta, care pe atunci locuia într-un centru de plasament din Dorohoi, a suferit de foame şi de frig. Se întâmpla la începutul anilor ’90, când sistemul era zăpăcit de tranziţie. Atât de zăpăcit, încât copiii „de la stat” primeau apă caldă cu porţia, mâncau păstăi şi mazăre la borcan sau biscuiţi cu marmeladă de le venea acru şi, uneori, erau transformaţi în „saci de box” de colegii mai mari.

„Cele mai multe persoane cred că, dacă vii din orfelinat, nu ai nicio şansă. Eu zic că şansele sunt egale, indiferent dacă ai stat în sânul familiei sau ai crescut într-un sistem de plasament. Am reuşit totul prin voinţă”, a spus tânărul.

La 10 ani, muncea pentru mâncare

Cornel a pus dorinţa de autodepăşire pe seama faptului că voluntarii care veneau la centrul din Dorohoi au avut un impact pozitiv asupra sa.

„V-aş putea spune cum am reuşit să-mi câştig prima dată mâncarea suplimentară. A fost un troc. Atunci nu aveam nevoie de bani. Dacă aveai bani, riscai să fie confiscaţi de cei mai mari. La 10-11 ani m-am dus la vecini, ca să-i ajut să facă curat la găini, ca să-mi dea ceva de mâncare. Mâncarea din orfelinat era suficientă, dar, repetându-se permanent aceeaşi alimentaţie, ajungi la suprasaturaţie şi vrei altceva. Vorbim despre perioada anilor 1992 – 1995, când pâinea se aducea cu căruţa. La orfelinat, păstăile şi mazărea erau la ordinea zilei. Dacă mi le pui în farfurie, acum le dau deoparte!”, ne-a spus Cornel.

Primii bani, în liceu

Cornel este un tânăr optimist. Ştie că sunt copii care cresc în familii şi care se confruntă cu lipsuri foarte mari şi nu au parte nici măcar de oportunităţile pe care le-a avut el, copil crescut în centrele de plasament. De mic a fost întreprinzător. Pe când era în liceu, le făcea temele colegilor, ca să câştige bani.

„În perioada de vară mergeam la descărcat camioane sau la betoane, ca să câştig bani. La liceu, erau colegi care aveau bani, dar nu le plăcea să facă desen tehnic. Vindeam o planşă de desen tehnic cu 5 lei. La Siret, ca să faci o copie xerox era scump (n.r. – Cornel a făcut liceul la Siret). Costa 50 de bani. La Suceava era 5 bani. Veneam cu un portbagaj prin de hârtii la Suceava!”, a adăugat Cornel Manaz.

Pe de altă parte, în perioada facultăţii, le „vindea Internet” colegilor cazaţi într-un internat şcolar.

„La facultate, nu am aplicat pentru locurile destinate asistaţilor social. Am rămas toţi trei ani la fără taxă. Am avut şi o bursă de merit la Ştiinţe Economice, specializarea Management”, a afirmat tânărul.

Şi-a deschis firma în ultimul an de facultate

În ultimul an de facultate, Cornel şi-a deschis o firmă de construcţii. La început era şi patron, şi singurul angajat. În timp, a reuşit să încheie contracte cu două multinaţionale şi a mai angajat personal, de multe ori tot din rândul tinerilor proveniţi din casele de copii. După terminarea studiilor, Cornel s-a căsătorit. Este extrem de discret când vine vorba despre soţia lui. Pe de altă parte, a vrut ca lumea să-i cunoască povestea. Aşa că i-a spus-o medicului Florin Haidamac. Doctorul nu a stat pe gânduri şi, inspirat de Cornel, a scris cartea „Copiii din tren coboară la prima”. Cartea se găseşte în librăriile Alexandria, preţul este 29 de lei, iar 10% din încasări merg la organizaţia „Salvaţi Copiii”.

Implicat în proiecte sociale

Deşi este un om ocupat, tânărul este implicat într-o sumedenie de proiecte sociale. Încă merge prin casele de copii, dar, de data aceasta, pentru a oferi sprijin. Vestea bună este că a constatat că micuţii au acum condiţii mai bune. Nu mai suferă de frig şi de foame.
Pentru ei, apa caldă nu mai este un lux. Au, însă, o altă problemă. Unii dintre angajaţii centrelor sunt nepregătiţi şi nu reuşesc să-i îndrume.

„Cum ar putea o persoană fără Bacalaureat să-l ajute la teme pe un tânăr în clasa a XI-a?!”, se întreabă suceveanul, care a adăugat că micuţii crescuţi în instituţiile statului au nevoie de sprijin ca să-şi găsească drumul în viaţă. Şansa lor este să înţeleagă de la vârste cât mai fragede că, dacă ai carte, ai şi parte.

Sursa

Poștașul a găsit o scrisoare ciudată, adresată lui Dumnezeu! Ce a citit acolo l-a făcut să plângă în hohote. Uite de la cine era și ce scria în ea:

O poveste incredibilă a fost povestită de către o femeie pe o rețea de socializare. Femeia avea o cățelușă pe nume Ebby, care avea 14 ani și era bolnavă, dar femeia mai avea și o fetiță în vârstă de 4 ani care după ce cățelușa a murit, pur și simplu nu se putea împăca cu ideea aceasta tristă. Așa că fetița a cerut mamei să scrie o scrisoare lui Dumnezeu, dictată de ea. Mama chiar a realizat scrisoarea și chiar a trimis-o prin POȘTĂ!

Cuvintele fetei sunt cu adevărat minunate, iată ce voia fetița să-i transmită lui Dumnezeu:
,,Dragă Dumnezeu.

Nu ai putea Tu să ai grijă de Ebby? Ea ieri a plecat în ceruri. Noi eram fericiți că Tu ai făcut așa ca Ebby să fie câinele nostru. Sper că Tu te vei juca cu ea. Ea iubea foarte mult să se joace și să înoate. Îți trimit câteva fotografii ca să o poți recunoaște când va ajunge la tine. Îmi este foarte dor de ea.

Cu dragoste, Meredit Clair.

P.S. Mama a scris scrisoarea dictată de Mer.”

Femeia explică cum au procedat:
,,Noi am pus fotografiile și scrisoarea în plic și am indicat adresa noastră. La destinatar am scris: În ceruri, lui Dumnezeu. Meredith m-a rugat să lipesc cât mai multe timbre, pentru că cerurile sunt departe. A doua zi am dus scrisoarea la oficiul poștal.

Peste câteva zile Mer m-a întrebat dacă scrisoarea a ajuns. I-am spus că da. După aceasta am plecat cu toată familia în vacanță, iar când ne-am întors, am văzut pe pragul casei un plic din hârtie aurie. În ea am găsit o cărticică cu titlul Atunci când moare un animal de companie iubit. De asemenea, alături mai era și scrisoarea nostră pe care stătea ștampila A se întoarce expeditorului. În afară de aceasta, am mai văzut o foiță de culoare roz, pe care erau scrise următoarele cuvinte:

Dragă Mer.

Cred că vei fi fericită să afli că Ebby a ajuns cu bine la noi. Având fotografiile ei expediate de tine, am recunoscut-o din prima. Vreau să-ți spun că ea s-a însănătoșit. Sufletul s-a păstrat la fel de tânăr. Ea mi-a spus că i-a plăcut să fie câinele tău. Pentru că în ceruri nu există nimic material, nu avem nici buzunare, de aceea nu putem păstra scrisoarea ta. Ți-o trimit înapoi, pentru ca să-ți poți aduce aminte de Ebby și când vei crește. În afară de aceasta, vreau să-ți dăruiesc o carte care te va ajuta se treci peste întristarea ta.

Îți mulțumesc pentru această scrisoare minunată. Să știi că ai o mamă minunată.

Cu dragoste, Dumnezeu și un înger special, care a scris cuvintele Lui.”.

Mama a mai mărturisit că această întâmplare a fost cea mai fericită din toată viața ei: ,,Nu pot să știu cine a făcut asta, dar vreau să-i mulțumesc. Îmi este suficient să știu că acest om este un angajat de la oficiul nostru poștal”.

SURSA

Mesajul emotionant al lui Tudor Chirila catre liceeni, dar romanii nu distribuie asa ceva! „Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă.”

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveţi o şansă. Noi am fost fericiţi că am descoperit Coca-Cola şi bananele şi am crezut că dacă noi citim, şi ei vor citi. Şi că toţi vom progresa şi ţara o să aibă scăpare. Noi ne-am înşelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câştigă bani acolo şi tânjesc după oraşul ăsta împuţit. Voi însă, voi aveţi o şansă. Voi, aveţi şansă.

Nu vă gândiţi la furat. E calea cea mai simplă. Ştiu că aţi aflat că aşa te îmbogăţeşti. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Ştiţi voi ceva despre TVA şi cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puţin, iar copiii copiilor noştri vor moşteni un imperiu de cenuşă. Sunteţi tineri şi totuşi habar n-aveţi ce înseamnă un Bucureşti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveţi şi dacă Ei continuă să fure, gândiţi-vă la copiii noştri. Nu e nici o şansă.

Citiţi. Citiţi mult. Citiţi tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultaţi doar pe profesori. Citiţi orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, căutaţi-vă între voi. Vedeţi care citiţi aceleaşi lucruri şi înhăitaţi-vă. Numai în haită de oameni deştepţi o să reuşiţi. Unul singur dintre voi va fi mâncat. Zece însă, s-ar putea să reuşiţi. Gândiţi-vă de pe acum să-iînlocuiţi. Timpul lor trebuie să se termine. Trebuie să-i dominaţi. Dar nu cu gândul că veţi fura mai mult ca ei. Asta e calea simplă care vă va sufoca moştenitorii. Ce-o să faceţi cu milioaneleîntr-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini cândn-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

Nu vă duşmăniţi profesorii. Sunt oameni amărâţi, din ale căror drame puteţi învăţa. Îşi dau priceperea pe un salariu de nimic şi vă învaţă carte. Nu vă băteţi joc de ei. Au muncit, şi nu e vina lor că părinţii voştri s-au descurcat mai bine. N-aveţi nici un drept să-i dispreţuiţi. Nu le sunteţi superiori. Banii părinţilor voştri nu vă reprezintă. Vă reprezintă doar ceea ce puteţi scoate pe gură. Aveţi grijă ce scoateţi pe gură. Vremea pumnului şi a bodyguarzilor a trecut. O să călătoriţi, iar copiii francezi învaţă carte, englezii la fel. Vă confruntaţi cu o lume care acum e mai deschisă decât oricând. Hoţii de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influenţa lui Schopenhauer în Sărmanul Dionis şi nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puţini o să vă spună cine a pictat Cina cea de taină şi de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor şti doar să vă înveţe să furaţi. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda şi ne va asfixia copiii.

Nu vă mai luaţi după ziare. Nu dau doi bani pe generaţia voastră, nu vă daţi seama? Pentru ei, cu cât sunteţi mai proşti, cu atât le va fi mai uşor să vă vândă orice căcat. Iar căcatul pe care îl veţi cumpăra va fi obţinut de la proşti, plătiţi pe măsură. Adică prost. Eleva porno este un exemplu. Nu citiţi ziarele. Citiţi câteva, cele care vă informează. Nu marşaţi la orice promoţie. Fiţi mai selectivi.

Nu fumaţi iarbă şi nu vă daţi în cap cu alcool, cu orice preţ. O să le daţi apă la moară inculţilor şi hoţilor de la putere. Le va fi mai simplu să vă catalogheze drept o generaţie de distruşi, iar banii destinaţi salvării voastre îi vor fura. E timp şi pentru iarbă, e timp şi pentru tequila. Acum însă trebuie să învăţaţi, pentru că în curând nu va mai fi timp pentru asta, căci veţi intra în viaţă adânc de tot, şi e mai rău ca în junglă. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergaţi după bani cu orice preţ. Banii trebuie să vă fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie să fie cunoaşterea. Cu cât veţi şti mai multe, cu atât veţi fi mai înalţi. Orice carte citită, orice lecţie învăţată, se vor aşeza sub voi şi vă vor ridica deasupra celorlalţi. Veţi domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta. Europa cumpără inteligenţă. România nu cumpără nimic pentru că hoţii nu construiesc, hoţii fură. Nu uitaţi că vă fură pe voi şi asta trebuie să vă oprească. O să auziţi toată viaţă de Napoleon şi de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii voştri nu vor şti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteţi tineri. Nu vă gândiţi că sunteţi slabi. Puterea voastră stă în curăţenie. Sunteţi curaţi, n-auapucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaşte cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbaţi asta. Care e calea? Să citiţi. Literatura universală o să vă înveţe să deosebiţi Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toţi deosebesc Binele de Rău. Din prezentul amărâtei ăsteia de ţări nu puteţi învăţa Binele. Binele puteţi fi voi. Şi cu cât veţi fi mai mulţi buni, cu atât veţi sufoca răul. Nu e imposibil. Daţi scrisoarea asta mai departe. Deveniţi buni, mai buni, cei mai buni şi răspândiţi-vă precum lăcustele.

Nu-i invidiaţi pe oamenii cu bani. Nu vă faceţi modele din băieţii de bani gata, din băieţii de oraş. După treizeci şi nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrâneşti şi trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveţi şansa să lăsaţi ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviţi unde ne-a adus setea de bani.

Nu vă resemnaţi, asta nu duce nicăieri. Capul plecat, sabia îl taie. Protestaţi, luptaţi, protestaţi. Cu scop, însă. Nu degeaba, că altfel se transformă în lătrat. Învăţaţi legile. Învăţaţi-vă drepturile. Atunci veţi şti când are cineva voie să vă legitimeze. Veţi şti cum să luptaţi, dacă veţi şti legile. Apoi o să vedeţi că legile sunt proaste. Şi veţi înţelege că trebuie să le schimbaţi. Pare greu şi cere timp. Dar, Doamne, voi aveţi timp şi pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înţelegeţi că SUNTEŢI SCHIMBAREA? Dacă voi lăsaţi ţara asta pe mâna hoţilor, atunci de-abia copii voştri vor mai avea o şansă! Căci şansa vine o dată la o generaţie. Noi am pierdut. Câţiva dintre noi, şi nu suntem puţini, vă putem ajuta. Noi suntem Fomilă şi Setilă, dar voi sunteţi Harap-Alb. Alegeţi dintre voi pe adevăraţii lideri. Să-i alegeţi şi să nu-i invidiaţi. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar şi coşmarul. Vor fi salvatorii voştri, dar se vor pierde pe ei înşişi. Liderii trebuie să fie dintre voi. Şi trebuie să-i căutaţi de pe acum. Uitaţi-văunii la alţii în fiecare zi şi căutaţi-vă căpitanii. Altfel veţi pieri o dată cu noi. Şi atunci porţile libertăţii ne vor fi închise şi EI vor câştiga. Cine sunt ei? Ştiţi foarte bine. Îi vedeţi în ziare, în fiecare zi.

Salvaţi-vă! Salvaţi-ne! Este o singură cale! Lupta cunoaşterii!! Şi când veţi fi câştigat lupta cunoaşterii,de-abia atunci veţi şti să luptaţi cu adevărat!!!

Nu vă amăgiţi cu prezentul… Salvaţi-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceţi?

Însărcinată fiind, a mers să facă o ECOGRAFIE de rutină. Când a început să se uite pe ecran, doctorița s-a schimbat la față. S-a întors șocată spre femeie și i-a spus cu GLASUL TREMURAT ceea ce nu credea că va spune vreodată

Soții Oksana Kobeletskaya (36 de ani) și Serghei Kobeletskaya erau extrem de fericiți pentru că urmau să aducă pe lume un nou membru al familiei, un frățior sau o surioară pentru fiica lor de 3 ani.

Însă când femeia a mers la una dintre consultațiile de rutină, medicii i-au spus probabil cea mai șocantă noutate din viața ei.

„Totul era ca de obicei: abdomenul gol, gelul și senzorul. Dar când a început să se uite pe ecran, doctorița și-a schimbat expresia feței, iar eu m-am speriat foarte tare” — își amintește Oksana. — „ Îmi amintesc cum ea a început să numere cu voce tare feții, spunând că pentru aceasta ar trebui să mi se ofere o casă pe litoral…”

În sfârșit, medicul a pronunțat rezultatul: ecograful a arătat clar cinci feți! Nașterea unor cvintupleți fără fertilizare in vitro este un fenomen foarte rar: 1 caz la 55 de milioane. Și în timp ce Oksana încerca să accepte noutatea, medicii discutau entuziasmați despre pacienta lor unică. Majoritatea colegilor lor nu vor vedea așa ceva în întreaga lor viață!

Soții Oksana Kobeletskaya (36 de ani) și Serghei Kobeletskaya erau extrem de fericiți pentru că urmau să aducă pe lume un nou membru al familiei, un frățior sau o surioară pentru fiica lor de 3 ani.

Însă când femeia a mers la una dintre consultațiile de rutină, medicii i-au spus probabil cea mai șocantă noutate din viața ei.

„Totul era ca de obicei: abdomenul gol, gelul și senzorul. Dar când a început să se uite pe ecran, doctorița și-a schimbat expresia feței, iar eu m-am speriat foarte tare” — își amintește Oksana. — „ Îmi amintesc cum ea a început să numere cu voce tare feții, spunând că pentru aceasta ar trebui să mi se ofere o casă pe litoral…”

În sfârșit, medicul a pronunțat rezultatul: ecograful a arătat clar cinci feți! Nașterea unor cvintupleți fără fertilizare in vitro este un fenomen foarte rar: 1 caz la 55 de milioane. Și în timp ce Oksana încerca să accepte noutatea, medicii discutau entuziasmați despre pacienta lor unică. Majoritatea colegilor lor nu vor vedea așa ceva în întreaga lor viață!

„Eu nu reușeam să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Aveam impresia că visez și că îndată mă voi trezi” — își amintește femeia. Viitorilor părinți le-a fost destul de dificil să accepte această noutate șocantă. Doar toate planurile, pe care ei le gândiseră pentru viitor, trebuiau deja să fie schimbate… Însă ei nu aveau de gând să renunțe la un asemenea dar al destinului.

Travaliul a început în a 30-a săptămână de sarcină. Când a ajuns la spital, Oksana era deja așteptată de opt medici și asistente de la maternitate. Mai târziu ea își amintea că medicii o tratau ca pe o vază de cristal — cu foarte multă atenție.

Trei băieței și două fetițe au apărut pe lume prin cezariană. În ciuda temerilor medicilor, toți cinci erau sănătoși, chiar dacă inițial aveau nevoie de îngrijiri suplimentare.

Evident, imediat după ce s-au născut, Dariya, Aleksandra, Denis, Vladislav și David au devenit vedete. Nașterea lor este unicul caz cunoscut din Ucraina.

Sursa Realitatea

Denunţ public facut de un ofiţer de contrainformaţii economice! Jaful OMV Petrom in Romania!

Colonelul (în rezervă) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea a lansat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea OMV Petrom că „ascunde” anual milioane de tone din producţia de ţiţei, pentru a nu plăti redevenţa corspunzătoare statului român. Publicăm integral scrisoarea ofiţerului de informaţii şi contrainformaţii economice:

OMV-PETROM-800x500_c

„Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională.

Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.

Iată clasamentul:
1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei
2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei

Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE???

GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!

Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!

Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!

4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un roman, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sînt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cît petrol se extrage, cît se raportaeză, cît se prelucrează, cît se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…)

Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom!

După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicata la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”.

Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat.

L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (in câmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol si gaze) l-am bagat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.

La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrîşnind din dinţi, m-a sfatuit să fiu mai blînd… După cîteva săptămîni, ajuns aproape la cîteva luni de vîrsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scîrbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!

De atunci, sînt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!

Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!!!

Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!

Cu mare amărăciune,

Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA

SURSA

Un investitor neamț obține energie electrică din gunoiul românesc! Potențialul României este uriaș. Toată lumea ar putea să beneficieze de o energie electrică și termică mai ieftină”

Un om de afaceri german a adus în România o tehnologie prin care transformă gunoiul din tomberoanele românilor în energie electrică ieftină. Michael Dietrich are o fabrică la Filipeștii de Pădure(jud. Prahova), care arată ca trei farfurii zburătoare.

Investiția se numește „stație de producere a energiei regenerabile în cogenerare, din biogaz”, dar mai pe românește e vorba despre niște instalații care simulează la o scară uriașă ce se petrece în stomacul unei vaci.

Deșeurile menajere sunt tocate într-un motor după care pasta rezultată se introduce în niște recipiente imense închise ermetic unde se lasă la fermentat. Prin fermentare se produce gaz, iar gazul e captat în acoperișurile-baloane și de acolo e transportat la un motor care produce curent electric şi căldură.

Energia electrică şi termică produsă aici este cu o treime mai ieftină decât cea pe care o furnizează rețeaua națională. Nu e nevoie de foarte mult gunoi. De exemplu dintr-o basculantă de cipsuri expirate, Dietrich ar putea să țină aprins un bec, fără întrerupere, timp de 70 de ani. Energia produsă e suficientă cât să asigure noaptea iluminat electric unei locuințe cu două camere pe durata vieții unui om.

„Se poate face curent electric din orice este masă organică: din cipsuri, din iaurt, din capsule de medicamente. Potențialul României este uriaș. Toată lumea ar putea să beneficieze de o energie electrică și termică mai ieftină”, spune Dietrich de la umbra instalațiilor sale.

În Germania sunt deja 10 mii de astfel de instalații care produc la foc continuu și s-a gândit că nu are cum să nu aibă succes cu această afacere și la noi.

„Avem o poluare a naturii, a mediului înconjurător, care este fără sens și care dăunează tuturor. Iar lucrul ăsta poate fi evitat. Putem folosi deșeurile, în loc să le aruncăm și să putrezească în aer”, declara investitorul german.

Sursa

Câinele a început să urle și să sară pe ei în pat, în mijlocul nopții, dar când s-au dus în camera fetiței au înghețat de frică. Ce se întâmplase nu vor putea uita niciodată, ce au văzut e înfiorător!

În urmă cu șase ani soții Brousseau au adoptat un câine, însă nu știau că peste câțiva ani aest câine le va arăta cât este de special și că îi va răsplăti pentru faptul că l-au adoptat și l-au transformat într-un nou membru al familiei lor.

Era seară atunci când Duke a intrat în camera stăpânilor lui și a început, aparent din senin, să sară când pe mamă, când pe tată. Atât de agitat era încât i-a trezit, nu era chip să mai doarmă cu el în aceeași încăpere.

,,De obicei, este un câine ascultător. Agresivitatea lui mi s-a părut foarte bizară”, a declarat Jenna Brousseau.

Tocmai fiindcă Duke era de obicei cel mai liniștit și mai bun câine, cei doi și-au dat seama imediat că ceva nu era în ordine. În momentul în care s-au luat după câine, patrupedul i-a dus direct în camera unde dormea fiica lor în vârstă de numai 9 săptămâni.

Însă când au văzut-o pe micuță, au înghețat! Micuța Harper părea că nu mai respiră! Doar o secundă i-a trebuit memei să apuce un telefon și să sune după o ambulanță, aștfel că fetița lor a fost dusă la spital în cel mai scurt timp.

După câteva clipe de coșmar pentru familie, în cele din urmă medicii i-au salvat viața copilei.

,,Dacă Duke nu reacţiona în felul acela, ne-am fi culcat la loc. Este câinele perfect! E clar că ne-a fost scris să-l adoptăm“, a spus mama fetiţei.

Sursa

Băiatul acesta a văzut cum un bețiv a răpit o fetiță de 7 ani de pe stradă ziua în amiaza mare și a decis să ia măsuri de unul singur! Ce s-a gândit să facă e pur și simplu nebunesc, uite cum s-a terminat totul

TJ Smith are 11 ani și se juca afară împreună cu alți câțiva copii în orașul lui natal din Texas într-o sâmbătă atunci când ceva tragic s-a petrecut chiar sub ochii lui. De nicăieri și în plină zi un bărbat a venit și a răpit pe o fetiță în vârstă de 7 ani care se juca.

Prima dată TJ a crezut că bărbatul era unchiul fetei, sau o altă rudă de-a ei, dar a simțit că ceva nu e în regulă, așa că a decis să îi urmărească, și foarte bine a făcut!

În timp ce îl urmărea pe bărbat TJ s-a oprit la casa unui vecin pe care îl cunoștea și i-a spus ce văzuse, apoi a fugit în urma celor doi. James, vecinul, și-a luat imediat cheile de la mașină și a plecat împreună cu soția sa după ei. Cuplul nu i-au putut găsi din prima, dar apoi l-au văzut pe TJ care arăta disperat către o casă abandonată.

Bărbatul în stare de ebrietate era în curte, încercând să o ridice pe fetiță la fereastră, pentru a o introduce în casă, nu i-ar fi găsit niciodată dacă TJ nu l-ar fi ținut aproape pentru a le arăta locul.

James l-a trântit pe bărbat la pământ în timp ce soția lui suna la poliție și o îmbrățișa pe micuța care era îngrozită. Alți vecini li s-au alăturat pentru a-l imobiliza pe acel om până când poliția a sosit și l-au arestat.

Rayshawn, răpitorul, a declarat că plănuia să întrețină relații sexuale cu fata în casa părăsită, și ar fi scăpat basma curată, dacă nu ar fi fost curajosul TJ.

Polițiștii i-au dat băiatului o insignă de poliție pe care el a purtat-o foarte mândru a doua zi la școală.

DISTRIBUIE povestea acestui băiețel curajos astăzi!

sursa

Gigi Becali a păstrat un secret toată viața. Cine este de fapt soția patronului de la Steaua. Nu mă așteptam la asta

Gigi Becali, patronul echipei Steaua, este fost parlamentar și mereu a fost un familist convins care merge la biserică în fiecare duminică. O are alături pe soția lui, Luminița, care este la fel de credincioasă ca și el, deși este cu 12 ani mai mică decât soțul său.

Cei care știu că Luminița este verișoara de gradul trei a lui Gigi Becali sunt puțini, dar se pare că acest tip de legături sunt destul de frecvente la machidoni.

În cadrul unei emisiuni televizate, Gigi Becali a făcut ceea ce a rămas singura referire la această legătură: ,,Bunicii noștri au stat în aceeași casă, suntem rude de gradul trei, dar asta contează mai puțin.”

Luminița îl cunoște pe soțul ei de când ea avea 14 ani, iar el avea 26 de ani. De atunci familiile lor au pus la cale căsătoria dintre ei. Doamna Becali este o femeie pentru care cel mai important lucru este familia și casa. Ea se îngrijește atent de educația și creșterea celor trei fete ale cuplului: Teodora (21 de ani), Alexandra (20 de ani) și Cristina (16 ani).

Poate tocmai de aceea ea a refuzat orice apariție publică, cu excepția evenimentelor la care participă alături de Gigi Becali, de obicei acestea sunt nunți și botezuri, aici Luminița privește îngăduitoare cum Gigi rupe ringul de dans, și îl lasă să se dezlănțuie, ea fiind, din câte se pare, o fire mai rezervată.

Pe cât este el de vulcanic, pe atât este ea de tăcută și discretă, un echilibru emoțional care le-a asigurat succesul în viața familială. Deși au trecut 20 de ani de când cei doi și-au unit destinele, Becali pare la fel de îndrăgostit de ea și nu ratează niciun prilej pentru a-și exprima sentimentele în public.

În urmă cu ceva vreme, după ce Becali a fost întrebat de problemele de sănătate, acesta a făcut o declarație emoționantă despre femeia care a fost alături de el în tot acest timp: ,,Așa a vrut Dumnezeu, să îmi cadă dintele, și mi-a căzut! Mie nu mi-e rușine, de ce să îmi fie? Mai ales că eu sunt însurat, nu mai am nevoie să mă însor, am o soție pe care o iubesc foarte mult și Dumnezeu mi-e martor! Mi-ar fi fost rușine dacă furam sau păcătuiam!”, a mărturisit patronul echipei Steaua.